Dacian Cioloș, un tip curajos

Nu avem timp, acum, să-numărăm declarațiile „repetitive” – precum întrebările pe care le acuză -, date de co-președintele Alianței 2020, Dan Barna, cu privire la relația USR-PLUS cu un guvern „de tranziție” al Opoziției, post-Dăncilă, dar sunt, Slavă Domnului, destule.

Potrivit acestora, alianța amintită ar urma să susțină, cu toată „forța” și nădejdea, dar din afară, „Executivul înlocuitor” al actualului guvern, picat de o moțiune de cenzură reușită.

Barna: „Categoric, nu vom face parte dintr-un astfel de guvern. Este un principiu pe care îl avem la USR. Practic, alegerile anticipate sunt soluția morală, corectă, pentru că orice Guvern s-ar crea acum, după plecarea Guvernului Dăncilă, nu va putea funcționa la modul real pentru o Românie europeană, cu această majoritate parlamentară, care nu mai este legitimă. Și atunci, guvernul care ar putea să vină, un guvern non-PSD din toate celelalte partide, USR nu va face parte din el, dar suntem dispuși să-l susținem în Parlament„.

Bine, dar USR face parte din Alianța 2020, împreună cu PLUS, partidul condus de Dacian Cioloș.

Da, dar Cioloș a spus, astăzi, la RFI, că USR-PLUS este gata să-și asume inclusiv guvernarea, dacă e nevoie, doar că, pentru așa un demers, formațiunea „are nevoie de certitudinea că poate avea un sprijin în Parlament, pentru a lua decizii care vor fi așteptate de către cetățeni să fie luate de un Guvern legitim instalat”.

Ce să înțelegem de aici?!

Că, de fapt, Alianța 2020 s-ar băga, de una singură, la o guvernare minoritară susținută din Parlament, de către PNL și ceilalți?

Dar când asta? Înainte sau după soluția morală a anticipatelor, care, ce să vezi, sunt infinit de greu de organizat (acum, spre deosebire de 2016, atunci când președintele Iohannis a respins ideea)?!

Personal, din exprimarea-i ambiguă nu-i înțeleg, exact-exact, intențiile lui Cioloș, dar tare mă tem că aici e vorba de cu totul altceva, și nu doar de o simplă mustrarea administrată sieși de propria conștiință – în sensul că s-ar fi putut deja înțelege, până azi, că Alianței 2020 îi pasă mai mult de propria imagine și de viitorul luminos în care va păși, jucându-și toate atalele, atât împotriva PSD, cât și împotriva PNL (împins, singur, la guvernare), în apropiata perioadă.

Ce să fie, ce să fie?!

Ei bine, cred că e vorba despre o doză neasemuită de curaj, și un cavalerism politic dus la sacrificiu: adică, dacă tot s-au exprimat aproape toți liderii clasei că e cvasiimposibil să treacă moțiunea – de la Gorghiu, la Ponta, și de la Kelemen, la PMP -, nu e clar că decizia de a intra, în sfârșit, la guvernare, împotriva tuturor declarațiilor anterioare, a tuturor formelor pe care le poate îmbrăca instinctul de conservare (de la principii, la aparențe morale), a tuturor cauzelor personale, vine în momentul excepțional în care, deși declari că ești gata și capabil să te avânți în luptă, decisiv, cu pieptul gol, întru Salvarea României, practic, ai ratat războiul?

Ba bine că nu…